“Frauda interna – cateva cuvinte”

“Frauda interna – cateva cuvinte”

Frauda interna, asa cum este ea definita in manualele de specialitate, reprezinta incalcarea cu vinovatie a codului de conduita si/sau procedurilor de lucru in scopul obtinerii unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru o alta persoana si crearea unui prejudiciu material si/sau de imagine angajatorului. De cele mai multe ori vorbim despre savarsirea unor infractiuni de serviciu (delapidarea, abuzul in serviciu, primirea de foloase necuvenite), contra patrimoniului (inselaciunea, gestiunea frauduloasa, furtul) sau infractiuni de coruptie (luarea de mita, traficul de influenta), dar foarte multi specialisti in combaterea fraudelor asimileaza si abaterile disciplinare fraudei interne.


Frauda interna reprezinta o provocare pentru orice companie deoarece angajatul este cel care cunoaste in amanunt fluxurile si procedurile de lucru, vulnerabilitatile sistemelor si ale oamenilor, iar pentru a-si atinge scopul exploateaza predictibilitatea activitatilor colegilor si/sau managerilor. Din acest punct de vedere atentia prevenirii si combaterii trebuie sa cada nu numai in sarcina functiilor responsabile cu managementul fraudei ci si in grija tuturor pozitiilor manageriale. Acestora ar trebui sa li se explice (astfel incat sa inteleaga) ca frauda interna genereaza:

  • aparitia victimelor colaterale (colegi care au fost atrasi in activitatea ileagala fara sa cunoasca intentiile faptuitorului; inclusiv managerul acestuia) si care pot raspunde penal sau disciplinar, dupa caz;

  • aparitia unor stari de tensiune, lipsa de incredere si disconfort in colectiv;

  • posibilitatea inregistrarii pierderilor materiale pe bugetul echipei din care face parte angajatul;

  • sanctionarea disciplinara a angajatului in cauza si/sau formularea de plangeri penale (daca este cazul).


Negarea posibilitatii producerii unor evenimente asociate fraudei interne este echivalenta cu negarea existentei infractionalitatii in general, iar acest lucru se poate traduce in:

  • inexistenta controalelor si a principiului “celor 4 ochi” pe fluxurile de lucru/productie;

  • lipsa unei culturi de integritate si etica in cadrul companiei;

  • inexistenta canalelor de raportare a unor astfel de evenimente si implicit necunoasterea lor de catre conducerea companiei;

  • lipsa personalului specializat in prevenirea si combaterea fraudei;

  • cresterea numarului angajatilor care ar putea sa genereze astfel de evenimente, in sensul ca producerea unui eveniment de frauda interna este conditionat doar de o componenta subiectiva (intentia angajatului de a savarsi o astfel de fapta) si nu si de cea coercitiva, asa cum ar fi normal.


Revin la necesitatea angrenarii functiilor manageriale in activitatile de prevenire: ofiterul antifrauda lucreaza in cele mai multe cazuri cu oameni, iar aceasta resursa trebuie folosita in interesul companiei si al angajatilor ei. Managerii isi cunosc cel mai bine oamenii din subordine, stiu care este cea mai buna metoda de a interactiona cu ei si tot managerii sunt primii afectati de aparitia unui eveniment asociat fraudei interne in echipa lor (cei de buna credinta si neimplicati in actul infractional/disciplinar, evident). Constientizarea existentei acestui risc si cooptarea lor in activitatea de prevenire este primul pas, unul foarte important chiar si nu intotdeauna usor de realizat. Urmatorul ar fi pregatirea lor in constientizarea si detectarea indicatorilor de frauda interna.”


Rodin Calomfirescu, Membru APCF

Sef Departament Antifrauda la UniCredit Bank